miercuri, 21 august 2013

PRECIZARE

Din motive obiective, strict de natura personala, postarile pe acest blog sunt suspendate pentru o anume perioada de timp. Mai des pot fi gasit (si) pe Facebook, acolo unde mi-am facut de ceva timp un cont pentru ca - nu-i asa? - cine nu e pe "feisbuc" nu exista... ;)
Voi reveni!

luni, 25 februarie 2013

CUPA LUI PITAGORA...

Legenda spune ca acesta a fost inventat chiar de Pitagora in timpul lucrarilor de alimentare cu apa a insulei Samos, in jurul anului 530 i.e.n. Scopul inventiei ar fi fost impartirea corecta a vinului catre constructorii acelor vremuri (de unde se vede ca obiceiul bautului pe santier e „milenar”).
Mai exact, cei care erau mai iuti de mana si largi de gat… isi umpleau rapid paharele si le dadeau pe gat la fel de repede… spre deosebire de cei mai cumpatati.
Rezultatul: cei care beau mult faceau si paguba… si se odihneau si mai mult decat ceilalti… lucrand, evident, mai putin.
Atunci, lui Pitagora i-a venit ideea unei cupe, care sa distribuie uniform/egal (fair cup) cantitatea de vin pe care s-o bea fiecare, marcand pe interior nivelul maxim pana la care se poate umple cupa.

Nimic deosebit pana aici. Partea cu adevarat interesanta abia acum vine: cupa are in mijloc o coloana cu o gaura in partea inferioara, prin care (surpriza) nu curge continutul cupei daca aceasta e umpluta... pana la nivelul marcat. In schimb, daca incerci sa mai torni fie si o picatura peste acel nivel, vei avea (ne)placuta surpriza sa vezi cum ti se goleste intreaga cupa.
De aceea Cupa lui Pitagora a cunoscut diverse denumiri de-a lungul timpului: cupa echitatii, cupa egalitatii sau cupa lacomiei.

Pentru ingineri si/sau curiosi iata o sectiune cu aceasta cupa pentru a putea observa principiul de functionare (bazat pe principiul vaselor comunicante):


Pentru toti ceilalti, interesati mai degraba de utilitate si mai putin de principii de functionare, mesajul care il transmite cupa e urmatorul:

Multumeste-te/Bucura-te de ceea ce ai in prezent (sanatate, prieteni, familie, iubire) pentru ca daca incerci sa adaugi de la tine, fie si o picatura in plus, peste ceea ce ti-a dat Dumnezeu… vei strica echilibrul din viata ta si nu vei mai ramane cu nimic.



miercuri, 6 iunie 2012

O DATA IN VIATA...

Astazi a avut loc tranzitul planetei Venus pe discul solar (ganditi-va ca si Pamantul este cam tot de marimea aia, adica un punct negru pe Soare)...
Din pacate a fost nor si nu s-a putut observa si de la Bucuresti...
Poate... data viitoare... in 2117 !!!  :)
Pana atunci... noroc cu NASA si Youtube...


EXCEPTIONAL SPECTACOL AL UNIVERSULUI !!!

miercuri, 4 aprilie 2012

ALO, CENTRALA (a beautiful true story)...

Pe cand eram copil, tatal meu a facut rost de unul dintre primele telefoane din cartier. Imi aduc perfect aminte de ladita aceea din lemn lacuit, montata in perete. Receptorul stralucitor atarna intr-o parte. Eram inca prea mic ca sa ajung la telefon dar ascultam mereu, fascinat, cum mama mea vorbea cu el.
Apoi am descoperit ca undeva, inauntrul acestui aparat, traia o persoana uluitoare. Numele ei era " Alo Centrala " si nu era nici un lucru pe lumea asta, pe care ea sa nu-l stie. Alo Centrala putea sa-ti spuna numarul oricui si, in plus, ora exacta.

Experienta mea, cu acest duh inchis intr-o sticla, a venit intr-o zi cand, in vreme ce mama era in vizita la o vecina iar eu ma jucam la bancul de scule din pivnita, mi-am lovit un deget cu ciocanul. Durerea era teribila si nu era nimeni in preajma care sa-mi arate compasiune.
Am umblat in jurul casei sugandu-mi degetul inflamat pana am ajuns la scara. Telefonul! Am tarat repede un scaun din sufragerie pana in hol, m-am urcat pe el, am scos din furca receptorul telefonului si l-am dus la ureche. " Alo, Centrala! ", am strigat in microfonul care era chiar deasupra capului meu.
Un clic sau doua, apoi o voce joasa si clara mi-a ajuns la ureche: " Centrala ".
- Mi-am ranit degetul... - m-am smiorcait eu in telefon iar lacrimile m-au podidit imediat, acum ca aveam o audienta.

- Mamica ta nu este acasa? - urma intrebarea.

- Nu este nimeni acasa in afara de mine... - am bolborosit.

- Iti curge sange? - m-a intrebat vocea..
- Nu  - i-am raspuns. M-am lovit cu ciocanul si acuma ma doare tare rau...
- Poti sa deschizi racitorul? - m-a-ntrebat ea. I-am spus ca pot.
- Atunci ia de acolo o bucatica de gheata si tine-o lipita de degetel  - spuse vocea.

Dupa aceea am inceput sa chem " Alo Centrala " pentru orice. I-am cerut ajutor pentru lectia de geografie iar ea mi-a spus unde se afla Philadelphia... M-a ajutat si la matematica...
Ea mi-a spus ca veverita pe care o prinsesem in parc cu o zi inainte, mananca fructe si alune.
A venit apoi o zi in care Petey, canarul nostru, a murit.
Am chemat " Alo Centrala " si i-am spus vestea asta trista. Ea m-a ascultat si a inceput sa-mi spuna lucruri pe care de obicei oamenii mari le spun copiilor ca sa-i linisteasca. Am intrebat-o: De ce se intampla ca pasarile, care canta atat de frumos si aduc atata bucurie oamenilor, trebuie sa se sfarseaca intr-o gramajoara de pene, pe fundul unei colivii?
Cred ca ea mi-a inteles afectarea, pentru ca mi-a spus incet, "Copile, tine minte intotdeauna, ca mai sunt si alte lumi in care se poate canta ".
Alta data la telefon... Alo, Centrala! "Centrala..."- mi-a raspuns vocea cunoscuta. " Cum se scrie cuvantul fix?  - am intrebat-o.

Toate astea se intamplau intr-un mic orasel din zona Pacificului de Nord-Vest. Pe cand aveam noua ani, ne-am mutat la capatul celalalt al tarii, la Boston. Imi lipsea foarte mult prietena mea...
"Alo Centrala" ramasese in cutia aceea din lemn de mahon din vechea noastra casa. N-am mai incercat sa fac acelasi lucru cu telefonul modern, stralucitor, din locuinta noua.
Devenisem adolescent dar amintirea acelor conversatii din copilarie m-a urmarit pretutindeni... Adesea, in momente de incertitudine si neputinta, mi-am reamintit acea seninatate si sentiment de siguranta, pe care le-am avut la timpul acela.
Am apreciat acum cat de rabdatoare de intelegatoare si buna la suflet trebuie sa fi fost ea, "Alo Centrala" , ca sa-si piarda atata timp cu un mic baietel ca mine.

Dupa cativa ani, am facut iarasi drumul catre Vest, de data asta pentru a-mi continua studiile colegiale. Am aterizat in escala la Seattle. Aveam o jumatate de ora intre avioane. Am petrecut vreo 15 minute la telefon cu sora mea, care locuia aici de o vreme. Apoi, fara sa ma gandesc, am format numarul operatorului din oraselul nostru de bastina si am spus: "Alo, Centrala! "
Miraculos, am auzit aceiasi voce joasa si clara, pe care o cunosteam atat de bine. "Centrala "
Nu planuisem asta dar m-am auzit spunand: Poti sa-mi spui cum se scrie cuvantul fix?...
O pauza lunga. Apoi, vocea aceea catifelata mi-a raspuns: "Cred ca degetelul tau s-a vindecat pana acum... "
Am ras... " Deci tu esti, intr-adevar " - i-am spus. " Ma-ntreb daca ai idee cat de mult ai insemnat pentru mine la vremea aceea. "
"Iar eu ma-ntreb"- zise ea - "daca tu realizezi cat de mult au insemnat telefoanele tale pentru mine. N-am avut niciodata copii si asteptam cu bucurie chemarile tale, zi de zi... "
I-am spus cat de mult m-am gandit la ea de-a lungul anilor si am intrebat-o daca pot s-o mai chem din nou atunci cand voi veni sa-mi vizitez sora. "Cu placere, intreaba de Sally" - mi-a spus ea.

M-am intors la Seattle peste trei luni. O alta voce mi-a raspuns la "Informatii". Am intrebat de Sally...
- Santeti un prieten? - m-a intrebat.
- Da, un foarte vechi prieten... Wayne ...
- Imi pare rau sa-ti spun asta - mi-a spus ea. Sally a lucrat doar o jumatate de norma in ultimii ani, pentru ca era bolnava. A murit cu cinci saptamani in urma.
Inainte de a apuca sa agat receptorul, mi-a spus, "Un minut, ai spus ca te cheama Wayne ? "
" Da. " - i-am raspuns.
"Ei bine, Sally a lasat un mesaj pentru d-ta... L-a scris pe o hartie in caz ca ai sa suni. Ti-l citesc... "
Mesajul ei era asa: "Spune-i ca sunt si alte lumi in care se poate canta. El va sti la ce ma refer "
I-am multumit si am atarnat receptorul. Stiam la ce se referea Sally...

MORALA: Niciodata sa nu subestimezi impresia pe care ai facut-o asupra cuiva. A cui viata ati atins-o astazi?
Sursa: Yahoo e-mail