marți, 13 mai 2008

NE MOR PRIETENII!

Ne mor prietenii, ne mor,
Murim şi noi în moartea lor,
Că-ntârzie îngrozitor,
Într-una, primul ajutor,
Chemat la patul tuturor,
Mereu, e de ales: or-or!
Se rupe aţa pe mosor,
Tuşesc segmentele-n motor,
Ne mor prietenii, ne mor
Murim şi noi în moartea lor,
Şi amintirile ne dor,
Ne mor prietenii, ne mor.
Adrian Paunescu(martie 2008)

vineri, 4 aprilie 2008

Reflectii liberale ! (5)

Considerandu-ma ca nefiind unul care are obiceiuri de a face panegiricuri, fiind in acelasi timp un cetatean al acestei tari care are dreptul de a constata, pot sa imi permit a spune ca, in Romania zilelor noastre, cei ce cred in doctrina liberala, ar fi trebuit sa stie, sau poate sunt unii care stiu, ca existe numeroase pilde pe care istoria, in nepartinirea ei, va trebui a le recunoaste, pe cand "liberalii secolului XXI" nu le prea recunosc ca "biblie" a tuturor demersurilor domniilor lor ( acei liberali care fac politica guvernamentala si care au decizia in mainile lor ).
Iata la ce PILDE ma refer:
  • Liberalismul romanesc, plecand de la ideea clasica a proprietatii quiritare romane, altfel o idee sacra si inviolabila, a ajuns, astazi, la o proprietate ca formula de functiune sociala.
  • Conceptia despartirii intereselor capitalului de cele ale muncii a fost baza doctrinei economice a liberalilor "vechi". Astazi asistam, din nevoia participarii la beneficii, la aproape obligatia inexorabila a conciliatiei si armonizarii muncii si capitalurilor.
  • Materia sociala - domeniu in care liberalimul actual a ajuns la o forma autentica de intarmurire treptata si, totodata, ascendenta, a individului, fata de nevoia de dreptate si echilibrare generala, pe cand, cu ceva timp in urma, liberalismul romanesc avea ca principiu de baza individualismul atotputernic.
  • Chiar si in domeniul atat de larg aplicabil tuturor doctrinelor, economia politica, putem sesiza ca, pe vremuri, se considera oportuna formula manchesteriana laissez-faire, laissez passer, pe cand acum, in anul de gratie 2008, interventionismul fiind general acceptat in conceptia potrivit careia merita aparat totdeauna cel slab impotriva celui tare si care, pe cale de consecinta, inclina capul trufas al celui tare in fata interesului general, adica al STATULUI .

duminică, 24 februarie 2008

Reflectii liberale! (4)

Doctrina liberala, despre care am vorbit in precedentele articole, este extrem de bine conturata in peisajul politic de ani si ani de zile. "TARIA" doctrinei liberale sta in faptul ca este deosebita fata de alte doctrine in asa fel incat orice confuzie este pe deplin inlaturata.
Voi incerca a face cateva consideratii legate de deosebirile dintre doctrina liberala si alte doctrine, fara a avea pretentia unei exclusivitati, astfel:
- Doctrina socialista>
Liberalismul concepe progresul social DOAR in cadrul proprietatii individuale, socialistii vazand progresul numai prin desfiintarea propietatii individului;
- Doctrina taranista>
Liberalii se bazeaza pe armonie sociala. Taranistii pe ideea de lupta de clasa;
- Doctrina nationalista>
Liberalismul priveste viata sociala sub multiple ei aspecte. Nationalistii vad viata sociala sub o prisma relativ speciala, fatal ingusta si deseori exclusivista, aceea a ideii nationale;
- Doctrina conservatoare>
Liberalii au doctrina lor de progres, conservatorii pe una de rezistenta.

joi, 21 februarie 2008

O simpla ....lectie de viata! (2)

Azi, dupa un timp, probabil prea lung, mai exact 37 de ani si 9 luni, am avut sperata sansa sa imi vad .... sora, acel copil care se nastea - dupa aproape 9 luni de la propria-mi venire pe lumea asta nebuna -, din acelasi tata, numai mamele sunt altele.
Asta-i viata!
Pe 5 februarie spuneam ca "intamplator, am aflat ca a decedat, cu 5 luni in urma (mai exact pe 17.09.2007), TATAL MEU NATURAL (am vorbit despre infierea mea in primul articol ). Acest om a avut nesansa de a nu ma cunoaste -am vorbit doar la telefon, discutii sterile- si a murit fara ca EU SA-L VAD, fara ca EL SA MA VADA. A fost, am aflat, un privilegiat pe vremea comunimului –seful corpului de control al ministerului care se ocupa, pe acea vreme, de aprozare, magazine de carne, etc.- iar eu, fiul lui, eram un simplu baiat de la tara, dornic sa invete, sa se afirme, pe propriile sale potente. Acum intervine marea surpriza! Aflu, ca la “surprize, surprize” ca……. am o sora de 23 de ani, casatorita- nu stiu inca cum se numeste – si care locuieste in Bucuresti".
Azi, dupa intalnirea de care vorbeam, pot spune, sincer si fara vreun echivoc, in fata oricui, fara emotie, retinere sau teama ca SUNT LINISTIT SUFLETESTE, ma bucur ca am o sora ca cea pe care am intalnit-o azi si, una peste alta, dilemele pe care le aveam s-au spulberat.
Ar fi extrem de placut, de normal si de necesar, ca toti oamenii sa comunice, sa fie deschisi, directi, sinceri si impacati cu propria lor soarta, poate ..... lumea asta a noastra, a tuturor, va fi fost mai buna!
Un amanunt: Tot azi L-AM VAZUT SI PE EL, el, tatal meu firesc, in cateva fotaografii.
Da, e adevarat, semanam mult.
El a ramas (si a plecat) cu nesansa de a ma fi intalnit vreodata.
Eu, fara a fi egoist, exist cu impacarea de sine ca am facut ce trebuia facut. Pentru el, pentru mine, pentru toti cei care l-au cunoscut in 76 de ani ai vietii lui.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Si, asa cum am mai zis, “Ai pierdut, CONTINUA, ai invins, CONTINUA”!
Eu asta voi face……!!!!!

miercuri, 13 februarie 2008

Prietenia. Mai exista oare?

Azi am ajuns ceva mai devreme acasa.
Cum intru, sunt supus unei intrebari, aparent foarte simpla, dar cu un raspuns foarte greu de dat, anume: " Ce e aia prietenie?"
Inainte de a fi raspuns, sesizez o foaie pe care scria asa:
"Prietenia e o floare rara,
Sa fii prieten e un mare dar.
Asa descoperi pentru prima oara
Ca mana ce-o intinzi, nu e in zadar.
Sa-nseninezi o frunte obosita,
Usor sa mangai tamplele ce ard,
Sa strangi la piept fiinta ostenita,
Sa-i fii alaturi, cu un suflet cald.
Si sa-l ajuti sa-nfrunte supararea,
Cu o vorba buna sa-i alini durerea,
Dar si atunci cand are bucurii,
Prieten devotat mereu sa-i fii "
Citind aceasta poezie, regret ca nu stiu cine a scris-o, numita "Floarea prieteniei", nu prea mai aveam raspuns la intrebarea ce tocmai imi fusese adresata.
Orice as fi raspuns, MINTEAM, aveam in fata ochilor o definitie ideala a PRIETENIEI, a acelei prietenii pe care - sigur - fiecare dintre noi am tradat-o macar odata in viata.
Asa ca raspunsul meu a fost simplu: Prietenia e un mit, o dorinta, un ideal si o speranta. Vei intelege mai tarziu ce inseamna fiecare cuvant dintre astea.
Raspundeam astfel fetitei mele de 6 ani.
Felicitari d-nei educatoare care incearca a intipari copiilor, de pe acum, miracolul prieteniei, pentru ca noi, parintii lor, nu prea-l simtim. Din pacate!

sâmbătă, 9 februarie 2008

Reflectii liberale!(3)

Spuneam in urma cu cateva zile ca liberalismul, "templul" acestei doctrine, se sustine pe patru coloane foarte solide, general acceptate, care, pe scurt, se definesc astfel:
1.ORDINEA , ca generatoare de progres, dezordinea fiind cauza anarhiei.
Nota: In ultimii 3 ani de guvernare liberala cred ca am avut ordine sociala, numai ca dezordinea politica a condus la anarhia conducerii acestei tari.
2.DEMOCRATIA, ca principal pilon al progresului, "prin popor si pentru popor!"
Nota: Da avem democratie, insa se pare ca fiecare individ, grup de indivizi (oricum ar fi el organizat -sindicate, partide, galerii,etc.), societatea in ansamblu, are propria sa democratie. Nu e bine!
3.NATIONALISMUL, adica ceea ce vechii liberali spuneau in perioada dintre cele doua razboaie mondiale , anume ca nu este posibil progresul fara dezvoltarea fortelor nationale ("Prin noi insine!").
Nota: Uitati-va la principiile bugetului pe 2008 si, in perspectiva, pe 2009. Nu are nicio doza de nationalism, asa cum e el vazut de liberalism.
4.ARMONIA SOCIALA ca fundament al evolutiei. Liberalii cred ca viata unei societati trebuie sa fie "vie", sa aiba miscare, dar miscarea in cauza nu trebuie generata de ruperea echilibrului social. "Prin armonia sociala progresul e asigurat, prin lupta de clasa el e amenintat!"
Nota: Taxa auto, cresterile diferentiate a veniturilor, abuzurile parlamentare, revendicarile sociale(poate si democrate) ale sindicatelor, calitatea discutabila a ministrilor, etc. - toate sunt motive de "buna armonie sociala".
Concluzie: Templul liberalismului, in Romania, are TOATE coloanele fisurate. Fereasca Dumnezeu de un cutremur mic si una sa se prabuseasca, prabusindu-se astfel tot templul, NIMENI nu o sa-L mai recladeasca.
Si asta ar fi cu adevarat ... mare pacat!
Nu vreau sa ma mai gandesc la asta! VOI????

marți, 5 februarie 2008

O simpla... LECTIE DE VIATA!

Azi, 05.02.2008, spre seara, dupa o zi oarecum normala, am devenit brusc trist. Si ce?, spuneti unii dintre dvs., toti suntem tristi uneori, motivele fiind variate si, de multe ori, fara a le putea controla. Da, e adevarat, numai ca, de data aceasta, e vorba de o LECTIE DE VIATA, de o situatie mult mai putin intalnita, anume: Azi, intamplator, am aflat ca a decedat, cu 5 luni in urma (mai exact pe 17.09.2007), TATAL MEU NATURAL (am vorbit despre infierea mea in primul articol ). Acest om a avut nesansa de a nu ma cunoaste -am vorbit doar la telefon, discutii sterile- si a murit fara ca EU SA-L VAD, fara ca EL SA MA VADA. A fost, am aflat, un privilegiat pe vremea comunimului –seful corpului de control al ministerului care se ocupa, pe acea vreme, de aprozare, magazine de carne, etc.- iar eu, fiul lui, eram un simplu baiat de la tara, dornic sa invete, sa se afirme, pe propriile sale potente. Acum intervine marea surpriza! Aflu, ca la “surprize, surprize” ca……. am o sora de 23 de ani, casatorita- nu stiu inca cum se numeste – si care locuieste in Bucuresti. Ce poti a mai spune, viata e o enigma totala, surprizele se tin lant si, asa cum se spunea odata, “Ai pierdut, CONTINUA, ai invins, CONTINUA” Eu asta voi face……!!!!!

Reflectii liberale! (2)

Doctrina liberala a fost definita in multe variante. Mie personal imi place cea pe care, la 15.02.1923, I.G.DUCA, o rezuma astfel: " Progresul sub toate formele in cadrul inca al conceptiei propietatii individuale" Da, cam asa s-ar putea traduce liberalismul, punandu-se legea, mai presus de vointa individului, la temelia dezvoltarii societatii. Sarcina unui partid politic de orientare liberala e aceea de ADAPTARE a legilor, a normelor statale, la nevoile reale ce apar de-a lungul evolutiei unui popor. Ca atare, putem, fara frica de greseala, sa consideram ca liberalismul este, in profunda lui esenta, manifestarea IDEEI DE PROGRES.( O intrebare, cred eu, oarecum retorica, anume: "taxa de mediu/fiscala/acciza/auto", cum s-o mai fi numind, reprezinta ideea de progres?? Eu cred ca da, numai ca progresul e doar al unora, ceea ce liberalismul nu accepta!) Un alt element al doctrinei liberale este dat de faptul ca nu este suficient progresul social fara ca acesta sa se manifeste in cadrul PROPIETATII INDIVIDUALE. Liberalii, cel putin acei liberali vechi la care toata lumea se inchina cu admiratie, considerau ca se poate accepta, ca si speculatie intelectuala, o organizare sociala fixata pe negatia propietatii individuale. Totusi, niciun liberal nu poate accepa o astfel de societate ca si viabila, pastrand-o doar la domeniul fanteziei imaginatiei sau o abdicare totala de la realitate.

luni, 4 februarie 2008

Reflectii liberale! (1)

Adam Smith, parintele economistilor, a fost liberal. Lui i-au succedat generatii de economisti care s-au divizat si s-au infruntat intr-o sumedenie de curente economice. Liberalismul s-a adaptat mereu realitatilor, ajungand ca in lumea de astazi sa fie chiar VIZIONAR. Noi, ca liberali, suntem adeptii plurarismului de idei, dar venim de fiecare data cu propriile noastre convingeri cristalizate fie prin lecturarea unor mai noi sau mai vechi liberali, fie prin ceea ce unii liberali IMPUN, DIVIZAND. Speram cu totii ca, in mileniul al III-lea, spiritul european va atinge culmea ce va fi fost caracterizata de TOLERANTA diferentelor, ELIMINAREA resentimentelor si DEZVOLTAREA liberalismului comprehensiv ( fie pe plan regional si/sau local ). Totodata, cred ca nu gresesc daca sustin ca ABDICAREA de la moralitate este cea mai grosolana eroare, in viata actionand nu unii indivizi abstracti, ci oameni cu pasiuni, placeri, sentimente, orgolii, satisfactii,etc. Acestora TREBUIE sa le vina in intampinare, cred eu, economia, rezultatele, performanta, nu unii indivizi care, periodic, "fac schimbarile", fie ele bune sau nu si aici PNL este in top. Cineva spunea, intr-o discutie pe care o purtam, ca "omul flamand nu actioneaza din ratiune, asa cum politicianul sarac nu actioneaza cum ii dicteaza morala". Aceste ADEVARURI trebuie a fi spuse in mod constant, altfel nu mai putem cere unui popor sa aiba ratiune si morala, decaderea clasei politice fiind nemasurata si nu lasa sa se ridice altii care sa incerce a elimina acest desfrau, aducand,-in cele din urma-claselor de jos speranta si credinta. Inchei acest prim articol de "REFLECTII LIBERALE", spunand o invatatura pe care am auzit-o, nu mai stiu unde, acum ceva timp in urma, astfel: " - Prea Fericite, cat costa inaltarea Catedralei Neamului? - Mai putin decat un suflet de om! " Si totusi...........................!!!!!

Despre mine!

M-am nascut in 1970 si, din primele zile, se prevedea un oarecare destin al meu, anume singuratatea in fata lumii si a tuturor provocarilor vietii.
Asa ca, din motive pe care dupa 32 de ani le-am aflat, motive pe care le consider, azi, obiective, mama mea naturala a fost obligata sa ma cedeze spre infiere.
M-au infiat niste oameni simpli de la tara, fara nicio relatie, potenta financiara sau sociala (se intampla in decembrie 1970). Acesti oameni, toata viata lor, nu au facut altceva decat sa ma lase sa fac scoli, sa ma educe - in spirit autentic romanesc - si sa ma invete ca, pentru a reusi in viata, trebuie sa ai curaj, sa fii onest, sa nu faci niciun fel de compromisuri, sa fii demn, sincer, direct si sa iubesti viata. Am avut, deasemenea, sansa de a avea un bunic care fusese in trecut administratorul mosiilor boieresti ale fam. Bratan (liberali) din Vlasca si Teleorman si care, la colectivizare, a avut curajul de a se opune vehement comunistilor.
In fine, astea-s amanunte mai putin importante, dar vreau sa spun ca de mic mi-au fost intiparite ideile, aspiratiile si sperantele unei vieti libere, viata pe care o traim cu totii acum, uitand de multe ori cu ce sacrificii am ajuns cu totii aici. Azi, la 40 de ani, sunt mandru ca, fara a fi facut vreodata vreun compromis, fara a fi slugarnic, veleitar, oportunist sau "yesman", fara a fi lipsit de principii, fara ajutorul cuiva, am absolvit doua facultati, doua masterate, mi-am creat SINGUR o cariera profesionala - trecand prin toate etapele necesare - si, in final, am facut o familie de care eu insumi sunt foarte mandru.
De ce acest blog?
Pentru comunicare, pentru schimb de idei, pentru a demonstra ca se poate si pentru a spune ceea ce cred, fara ezitari si fara teama.
Multumesc anticipat tuturor celor ce vor posta comentarii si va asigur de toata consideratia mea!