joi, 21 februarie 2008

O simpla ....lectie de viata! (2)

Azi, dupa un timp, probabil prea lung, mai exact 37 de ani si 9 luni, am avut sperata sansa sa imi vad .... sora, acel copil care se nastea - dupa aproape 9 luni de la propria-mi venire pe lumea asta nebuna -, din acelasi tata, numai mamele sunt altele.
Asta-i viata!
Pe 5 februarie spuneam ca "intamplator, am aflat ca a decedat, cu 5 luni in urma (mai exact pe 17.09.2007), TATAL MEU NATURAL (am vorbit despre infierea mea in primul articol ). Acest om a avut nesansa de a nu ma cunoaste -am vorbit doar la telefon, discutii sterile- si a murit fara ca EU SA-L VAD, fara ca EL SA MA VADA. A fost, am aflat, un privilegiat pe vremea comunimului –seful corpului de control al ministerului care se ocupa, pe acea vreme, de aprozare, magazine de carne, etc.- iar eu, fiul lui, eram un simplu baiat de la tara, dornic sa invete, sa se afirme, pe propriile sale potente. Acum intervine marea surpriza! Aflu, ca la “surprize, surprize” ca……. am o sora de 23 de ani, casatorita- nu stiu inca cum se numeste – si care locuieste in Bucuresti".
Azi, dupa intalnirea de care vorbeam, pot spune, sincer si fara vreun echivoc, in fata oricui, fara emotie, retinere sau teama ca SUNT LINISTIT SUFLETESTE, ma bucur ca am o sora ca cea pe care am intalnit-o azi si, una peste alta, dilemele pe care le aveam s-au spulberat.
Ar fi extrem de placut, de normal si de necesar, ca toti oamenii sa comunice, sa fie deschisi, directi, sinceri si impacati cu propria lor soarta, poate ..... lumea asta a noastra, a tuturor, va fi fost mai buna!
Un amanunt: Tot azi L-AM VAZUT SI PE EL, el, tatal meu firesc, in cateva fotaografii.
Da, e adevarat, semanam mult.
El a ramas (si a plecat) cu nesansa de a ma fi intalnit vreodata.
Eu, fara a fi egoist, exist cu impacarea de sine ca am facut ce trebuia facut. Pentru el, pentru mine, pentru toti cei care l-au cunoscut in 76 de ani ai vietii lui.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Si, asa cum am mai zis, “Ai pierdut, CONTINUA, ai invins, CONTINUA”!
Eu asta voi face……!!!!!

2 comentarii:

Anonim spunea...

ma bucur ca ti-ai gasit linistea sufleteasca,mi-ar placea sa putem pastra o relatie frumoasa de prietenie in ciuda celor intamplate acum multi ani! noi suntem victime , fara voia noastra!timpul intotdeauna le rezolva pe toate!
Mioara

Dorica spunea...

Ma bucur pentru tine. Niciodata nu putem sa ne opunem destinului,din cauza asta de cele mai multe ori cind ni se intimpla ceva fara voia noastra,mai tirziu ne dam seama ca poate asa trebuia.Exista o lege a compensatiei care functioneaza foarte bine(mai devreme s-au mai tirziu).Cinste tie ca ai facut ceea ce trebuia si sint convinsa ca vei face si in continuare.
Asta-i viata si trebuie traita
N-o lasati sa treaca necajita,se spune int-un cintec.
Dorica