miercuri, 13 februarie 2008

Prietenia. Mai exista oare?

Azi am ajuns ceva mai devreme acasa.
Cum intru, sunt supus unei intrebari, aparent foarte simpla, dar cu un raspuns foarte greu de dat, anume: " Ce e aia prietenie?"
Inainte de a fi raspuns, sesizez o foaie pe care scria asa:
"Prietenia e o floare rara,
Sa fii prieten e un mare dar.
Asa descoperi pentru prima oara
Ca mana ce-o intinzi, nu e in zadar.
Sa-nseninezi o frunte obosita,
Usor sa mangai tamplele ce ard,
Sa strangi la piept fiinta ostenita,
Sa-i fii alaturi, cu un suflet cald.
Si sa-l ajuti sa-nfrunte supararea,
Cu o vorba buna sa-i alini durerea,
Dar si atunci cand are bucurii,
Prieten devotat mereu sa-i fii "
Citind aceasta poezie, regret ca nu stiu cine a scris-o, numita "Floarea prieteniei", nu prea mai aveam raspuns la intrebarea ce tocmai imi fusese adresata.
Orice as fi raspuns, MINTEAM, aveam in fata ochilor o definitie ideala a PRIETENIEI, a acelei prietenii pe care - sigur - fiecare dintre noi am tradat-o macar odata in viata.
Asa ca raspunsul meu a fost simplu: Prietenia e un mit, o dorinta, un ideal si o speranta. Vei intelege mai tarziu ce inseamna fiecare cuvant dintre astea.
Raspundeam astfel fetitei mele de 6 ani.
Felicitari d-nei educatoare care incearca a intipari copiilor, de pe acum, miracolul prieteniei, pentru ca noi, parintii lor, nu prea-l simtim. Din pacate!