miercuri, 3 noiembrie 2010

Ultimul mesaj, ultimul salut si ultima poezie ...!!??

De la un cardiac, cordial

De-aicea, de pe patul de spital,
Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider că e-un gest profund moral
Cuvântul meu la voi să mai ajungă.

Mă monitorizează paznici minimi,
Din maxima profesorului grijă,
În jurul obositei mele inimi
Să nu mă mai ajungă nicio schijă.

Aud o ambulanţă revenind,
Cu cine ştie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se tratează cicatricea.

Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei,
Păziţi-vă şi inima, şi gândul,
De nu doriţi să vină anii grei,
Spitalul de urgenţă implorându-l.

Eu vă salut de-a dreptul cordial,
De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând că patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie.

Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani,
Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani
Şi ţării mele minima dreptate.


Sursa: RING
Adrian Păunescu, 31 octombrie 2010, Bucureşti, Spitalul de Urgenţă.



8 comentarii:

ionelmuscalu spunea...

Extraordinara poezia aceasta(in conditia in care agentiile scriu ca a facut infarct, iar medicii l-au resuscitat), extraordinar exemplar al neamului nostru. Sa-i dea Dumnezeu sanatate!Si inca odata, geniile nu fac ordine in viata societatii, dar fac viata lumii mai frumoasa, mai omenoasa...

COSTI spunea...

Ionel, eu nu am putere de a mai privi la TV. Cata marsavie, sa astepti, IN DIRECT, sa moara un om. Si ce om !!!!!!!
Dumnezeu poate o sa le dea o palma lot, televiziunilor, si o speranta noua... iubitorilor de poezie, iubitorilor de PAunescu. Doamne ajuta!

ionelmuscalu spunea...

Eu ii doresc sa fie aceasta poezie cea care sa deschida viitorul volum al Cartii Cartilor de Poezie!

smalldot spunea...

frumoasa poezia, ca de obicei, simpla, dar plina de inteles, care transmite tot ce e de transmis, nici mai mult nici mai putin

sanatate multa sa-i dea Dumnezeu

COSTI spunea...

@ionel, smalldot: nu pot decat sa sper laolalta cu voi toti... Puterea Domnului va invinge!

Dinache spunea...

Dumnezeul nostru, mai dă-ne zile în care să-l putem privi în viii ochi, ascultîndu-l citind din măreţia-i şi nepieritoarea-i OPERĂ!

Anonim spunea...

Din pacate doar atunci cand dispare dintre noi o personalitate, romanii isi dau seama cve au pierdut. Sper sa nu se intample asta si in cazul lui Adrian Paunescu. Intr-adevar, o poezie simpla care iti da multe de gandit.

Aniky

COSTI spunea...

Aniky, foarte adevarat ceea ce spui tu. Din pacate !!! :(