TRAIASCA REGELE !

.....astazi, la Ateneul Roman... fara de cuvinte... doar multumiri participantilor...

   

  ... iar ceea ce a (re)scris Andrei Badin in aceasta seara despre familia regala este atat de pur si de natural incat... eu unul nu mai am cuvinte... Cititi si minunati-va:

" De fiecare data cand am descoperit un loc, mi s-a parut cunoscut, fiindca vedeam cu ochii ceea ce vazusem cu spiritul, ascultandu-l pe Rege. Deodata spuneam: “El mi-a vorbit despre asta! Mi-a aratat o poza despre asta! Nu putem pune granite sufletului, este imposibil. Nu putem opri iubirea si nici datoria (nu in sensul didactic, ci ca asumare a unei cai a iubirii). Poporul roman are un enorm talent, oamenii trebuie lasati sa prinda curaj, fiindca au fost complet culcati la pamant, aplatizati. Daca romanii ar ajunge sa fie din nou mandri de ei insisi…! " (REGINA ANA)

Februarie 1990: O dupa amiaza foarte placuta de primavara la Geneva. Am mai povestit crampeie din aceasta experienta care mi-a schimbat atunci destinul. Baronul Ioan Mocioni Starcea, Maresalul Palatului Regal de la 23 august 1944, vorbise cu Majestatile Lor Regele si Regina sa fiu primit pentru o audienta. "Jumatate de ora", mi-a spus cu vocea sa metalica baronul. "Te va lua domnul Ianacopoulos de la Bursa din Geneva. La ora 5.00 dupa amiaza. Pe la 5.30 veti ajunge la Versoix", a fost mesajul in fata caruia nu am putut spune prea multe cu toate ca aveam multe intrebari, dar mai ales multe temeri. La ora fixata am urcat in limuzina luxoasa a grecului originar din Braila. Pe langa Palatul Natiunilor Unite am luat cap compas Versoix, o localitate micuta la 15 kilometri de Geneva de care auzisem doar la radio Europa Libera. Soseaua mergea paralel cu lacul Leman. Mi-am luat inima in dinti si i-am spus dlui Ianacopoulos ca nu stiu cum sa ma comport. Ma imbracasem ,evident, la costum, dar protocolul regal imi era necunoscut. "Stai linistit, totul va fi bine", mi-a spus el. Si mi-a dat cateva sfaturi. Am incercat sa fiu la inaltime. Picioarele mi s-au topit atunci cand masina condusa de dl.Ianacopoulos a intrat in curtea vilei Serena. Afara erau Regele si Regina. Ma asteptau. Nici nu visam sa ma astepte in curte. Audienta de jumatate de ora s-a transformat intr-una de cateva ore. Nici nu mai stiu cand am plecat de la Versoix. Cred ca a fost dupa patru sau cinci ore.Regele si Regina mi-au fost nu numai gazde perfecte. Am cunoscut atunci OAMENI. Regina atunci, dar si intotdeauna, a fost foarte deschisa. A reusit sa deschida firesc punti de comunicare. Puteai discuta orice cu ea. De la filosofie la politica. Dar, mai ales. pilde despre viata. Si avea cugetarile sale carora le-am dat dreptate. La un mare ibric de cafea am povestit atunci multe. Ei vroiau sa afle cum e Romania de la primul roman din tara care ajungea la ei. Eu vroiam sa transpun in real basmele povestite de bunicii mei. Iar Regina m-a facut sa trec peste tracul pe care il aveam. Si-a aprins o tigara si m-a invitat sa fac la fel. Am vorbit, am povestit. Despre lume si viata. Despre Romania si ceea ce credea ea despre Tara care nu o vazuse niciodata. La expirarea celor 30 de minute de audienta am cerut permisiunea sa plec. Asa invatasem protocolul. "Nu. Ne face placere sa mai stai cu noi daca poti", a spus Regina. Regele a incuvintat din cap zambind. Sincer asta si asteptam. Cativa ani mai tarziu am facut si primul interviu cu Regina Ana publicat in Romania Libera in 1993. Despe viata ei de infirmiera in armata in cel de al doilea razboi mondial, despre casatoria cu Regele, de excomunicarea Bisericii Catolice, despre Grace de Monaco, despre Regina Mama Elena. Povestea Ei.Una impresionanta. Am cunoscut foarte putini oameni care au puterea de comunicare a Reginei Ana. Ferma, darza, puternica. Dar ,mai ales, Loiala. Mai apoi, am avut sansa extraordinara de a fi alaturi de Ea in timpul vizitelor din Tara din 93, 94, 95 si 96.

Am fost impreuna cu Majestatile Lor in multe locuri din Europa si America. Pentru mine intotdeauna Regina Ana va ramane ca una din persoanele care au jucat un rol important pentru mine.Nu ezit sa recunosc ca franchetea si bunatatea ei mi-au calauzit pasii. Si tactul si bunatatea Regelui Mihai. Caldura lui pe care nu o poti sa o simti decat daca esti langa el!

Pentru mine, Regele si Regina reprezinta Bunatatea. Timp de peste un deceniu am avut o experienta de neuitat din care am invatat multe.Viata mi s-a schimbat, pot spune. Am ajuns in locuri speciale si am cunoscut oameni extrem de interesanti. De la San Francisco la Madrid. De la Londra la Haga, de la Copenhaga la Paris sau de la New York in Luxembourg.

Imi amintesc cum, in 2001, cand insoteam Familia Regala in California, Regele mi-a spus:" Doar tu ai mai ramas alaturi de mine". Eram la o carciumioara in portul din San Francisco. Ochii mi-au lacrimat, un pic! Sufletul a simtit tot!

La Regele Mihai m-a impresionat bunatatea. Sufletul pe care il punea cand canta la pian sau cand scria maxime. Cand lucra la masinile sale sau cand il vedeam zambind cand ma vedea. Dorinta de a spune, de a povesti. Cu totul altul decat cel public. Si tenacitatea de a intelege si a ierta necioplitii. Imi reamintesc nunta Principesei Margareta din 1996. Invitatii din Romania au fost chemati la Vila Serena cu o zi inainte de celebrarea casatoriei. In jur de 11 noaptea, Regele si Regina stateau la poarta casei asteptand sa isi ia ramas bun de la invitati. Lumea chefuia. Nimeni nu parea ca vrea sa plece. Majestatile Lor erau stinghere. M-am indreptat spre iesire impreuna cu Marius Ghilezan incercand sa dam un semnal. Nimeni nu s-a simtit. Am vorbit. cred. aproape o ora. Sire, oamenii nu vor sa plece!, i-am spus. A zambit un pic trist... Nici o problema, ii asteptam sa ne le luam ramas bun de la ei! Si la usa au stat pana undeva dupa 2 dimineata!

Si nu pot uita Pastele din 1992 de la Putna. Cand Regele s-a indreptat spre biserica sa asiste la slujba. La stanga era episcopul Pimen. M-a strans la bratul drept, il simteam cum ma strange de brat de emotie, cum imi transmite bucuria si dragostea sa. Asa am intrat in Biserica.

In 1997, cand a revenit in Tara, si m-a vazut in multimea de jurnalisti care asteptau la aeroport mi-a zambit complice. Atunci l-a adoptat pe Ursu, maidanezul care s-a ocupat sa ii desfaca sireturile de la pantofi."

LA MULTI ANI, MAJESTATE !